„Saprofitorii“, cea mai recentă carte a lui Traian Socea, este o radiografie a compromisului util. Necesar supraviețuirii, de tristă amintire, pentru unii, sau accederii / menținerii în loja privilegiaților regimului comunist, pentru cei(lalți) cu afectele prăvălite-n siaj melancolic.

Avem a descoperi, aici, fragmente din viețile unor demnitari comuniști de prim rang – Ion Iliescu, Ludovic Fazekaș ș.a. – sau de rangul doi, din ultimii ani ai „epocii Ceaușescu“ (1965-1989). Caractere deformate, captive ale mentalităților de clei și rugină ale partidului unic. Tablouri mișcate înspre culoare de bine-cunoscutele, de acum, sonorități ale limbuției moldo-abrazive, conturate uneori cu umor, alteori cu sarcasm tras în sepia ori sobru monocrom, marcă înregistrată a acestui șlefuitor de calibru al cuvântului scris, Traian Socea.

Autor care a dorit, probabil, zugrăvind rostogolirile biografice ale șefilor comuniști ai regimului prin peisajele ultimelor lor zile, să ofere razelor x ale curiozității noastre lucide un spațiu de oglindire expiatorie specific catharsis-ului. Figuri ale turnătorilor de asfalt ideologic, care înmoaie, sub pretenție inversă, traseele eticii și echității socialiste; figuri de turnători pur și simplu, supravegheați aproape non-stop de către alți purtători de nevoie acută de accedere în poziții (…) și funcții privilegiate, sau de către cine știe ce pândaci securiști incognito; profiluri de oameni sub vremuri, executanți umili ai ordinelor celor de deasupra; rare caractere alese, alungate din rândurile largii majorități de executanți conformiști, din cauza credinței lor reale în principiile mimate de ceilalți – iată câteva dintre personajele prin care Traian Socea a reușit să condimenteze, elocvent și magnetic, epica acestui prim capitol al Saprofitorilor din trecutul nostru recent.

Lectura ajută, printre altele, la conștientizarea a două tipuri aproape antagonice de privilegii. Mai întâi, ale celor de care s-au bucurat, în epocă, cei cu funcții însemnate în aparatul de partid și de stat. Mai apoi, ale celor provenite din șansa oferită unor generații de a fi fost proiectate de destin în postura de a asista la ciocnirile celor două tipuri de ideologii și civilizații (aparent?) antinomice: liberalismul occidental cu socialismul blocului estic european, constituit din țările Organizației tratatului de la Varșovia.

Avem de a face, așadar, cu o carte-document, necesară atât generațiilor (încă vii…) care au cunoscut și construit societatea socialistă multilateral-dezvoltată, cât și generațiilor mai tinere, care vor să înțeleagă trecutul în mai multe nuanțe decât cele pe care au avut ocazia de a le extrage din poveștile și amintirile părinților sau bunicilor lor.

Teodor Sinezis