1812. – Se naște în Călineștii lui Cuparencu din jud. Suceava (Bucovina) Gheorghe, fiul lui Vasile Eminovici și tatăl poetului.
1813. – Se naște mama poetului, Raluca, fiica stolnicului Iurașcu din Joldești.
1814. – Gheorghe Eminovici ia în căsătorie pe Raluca Iurașcu.
1815. – Gheorghe Eminovici e făcut căminar de Vodă Mihail Sturza. – Se naște Șerban, fratele cel mai mare al poetului.
1816. – Se naște Nicolae, fratele de al doilea al poetului.
1817. – Se naște George, cel de al treilea frate.
1818. – Se naște Ruxandra, sora cea mai mare a poetului.
1819. – Se naște Ilie, al patrulea frate al poetului.

1848 – 1849. – Gheorghe Eminovici cumpără jumătate din moșia răzășească Ipoteștii, așezată la 8 km. depărtare de Botoșani. – Se naște Maria, cea de a doua soră a poetului

1850, Ianuarie 15. – Se naște la Botoșani, Mihail, fiul căminarului Gheorghe Eminovici și al soției sale Ralu, proprietari. La 21 Ianuarie e botezat la biserica Ospenia, nași fiind stolnicul Vasile Iurașcu, tatăl mamei poetului.

1852. – Se naște Aglae, a treia soră a poetului. 1854. – Se naște Harieta, cea mai mică, din surori.
1853. – Se naște Matei, penultimul dintre frați. – Datele de naștere și moarte, timpurie, ale lui Vasile, cel mai mic dintre copii, nu se cunosc.

1858 – 1859. – Eminescu urmează clasa a 3-a primară în Cernăuți.

1859 – 1860. – Urmează clasa a 4-a primară în Cernăuți. E clasificat al 5-lea din 82. școlari.

1860, toamna. – Se înscrie la K. K. Ober-Gymnazium din Cernăuți.

1861 – 1862. – E în clasa a 2-a.

1862 – 1863. – Repetă clasa a 2-a. – Ilie, care studiase medicina la școala lui Davila din București, moare.

1863. – Din Aprilie nu mai figurează în cataloage.

1863 – 1864. – La Ipotești.

1864, Martie 21. – Face cerere de bursă pentru gimnaziul din Botoșani și i se refuză.

1864, Martie. – Reprezentații de teatru ale trupei Fanny Tardini-Vlădicescu la Cernăuți.

1864. Octomvrie. – Eminescu e numit practicant la Tribunalul din Botoșani. Noemvrie, același an, compania teatrală Tardini-Vlădicescu dă reprezentații la Cernăuți.

1865, Martie 15. – Eminescu își dă demisia din postul de copist la Comitetul permanent al județului Botoșani.

9/21 Martie același an, trupa Tardini-Vlădicescu părăsește Cernăuții. Eminescu dispare. In toamna aceluiași an reapare la Cernăuți. Locuește la Aron Pumnul. Ingrijește de bibliotecă. Donează trei cărți.

1866, Ianuarie 12/24. – Aron Pumnul se stinge din vieață. Sub vechiul nume M. Eminoviciu, privatist, compune o odă funebră, ce se tipărește împreună cu alte șase în broșura «Lăcrămioarele învățăceilor . . .».

Rămâne un timp în Cernăuțul bântuit de holeră.

La 25 Faur/9 Martie, debutează în Familia din Pesta cu poezia De-ași avea, cu care prilej Iosif Vulcan îi schimbă numele din Eminoviciu în Eminescu. In același an i se mai publică tot acolo: O călărire’n zori, Din străinătate, La Bucovina, Speranța, Misterele Nopții și nuvela tradusă Lanțul de aur, Din Iunie, poate, se află la Blaj unde rămâne târziu în toamnă. Cunoaște pe Filimon Ilia, căruia îi închină cunoscuta poezie, tipărită 3 ani mai târziu.

1867. – Tipărește în Familia: Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie și La Heliade. Vieață de actor și sufleur. In trupa lui Iorgu Caragiale. Iși copiază 6 poeme într’un caet făcut anume. (Cf. Anexe: Submanuscrisul Elena).
1868. – In București. Cu trupa Pascaly, din Mai până în Septemvrie în Ardeal. Vizitează: Brașov, Sibiu, Lugoj, Timișoara, Arad, Oravița, Baziaș.

Publică în Familia: La o artistă (fără vre-o legătură cu Eufrosina Popescu) și Amorul unei marmure. Lucrează la Geniu Pustiu, Mureșanu, Mira, etc.

1869. – Sufleur al Teatrului Național, încă din toamna trecută. Duminică 16 Martie, asistă la reprezentarea Damei cu Camelii, jucată de soții Pascaly, la Teatrul Național, când prietenii săi Ioniță Bădescu și V. Dimitrescu-Păun, oferă un sonet omagial.

Asistă la concertul dat de cântăreața Carlotta Patti, Miercuri 19 Martie și compune poezia în două părți La o artistă (II).

La I Aprilie intră în societatea literară Orientul, a lui Gr. H. Grandea.

La 1/13 Aprilie, fostul domnitor Barbu Dimitrie Știrbey, repauzează la Nizza. La 6 Aprilie se slujește la Mitropolie. Peste 10 zile corpul neînsuflețit e adus în țară. Impreună cu Ioniță Bădescu și Basiliu Demetrescu-Păun, tipărește o foaie volantă, în care fiecare compune o odă funebră.

Pornește în turneu cu trupa Pascaly, prin Moldova și Bucovina.

Publică în Familia: Junii corupți și Amicului F. I.

Incepe să-și transcrie poeziile într’un al doilea caet, anume făcut. (Cf. Anexe, submanuscrisul Marta).

Lucrează la poema – Poveste – ocazionată de căsătoria Domnitorului Carol cu Principesa Elisabeta de Wied.

La Botoșani și apoi la Viena, trimis de tatăl său. Face cunoștința lui Slavici. Se înscrie auditor la filosofie.

In 2 Octomvrie e primit membru ordinar în Societatea studențească «România».

1870. – In Ianuarie, ia apărarea lui Pumnul, împotriva lui Petrino, în două foiletoane publicate în Albina din Pesta. Ușor atac la adresa lui Maiorescu. In 14/22 Aprilie, asistă la înmormântarea lui Ioan Neamțu, originar din Năsăud, student la Politehnica din Viena. Tipărește în Federațiunea din Pesta articole de politică națională. La 15 Aprilie, debutează la Convorbiri Literare, cu Venere și Madonă. Intreține corespondență, cu Iacob Negruzzi, cu care se întâlnește pe vară, în Viena. La 15 August i se publică pe prima pagină a Convorbirilor: Epigonii.

Participă la lucrările pregătitoare pentru serbarea dela Putna, August 15, care avea să se amâne cu un an. După aceea la Ipotești.

1871. – Continuă studiile la Viena. Participă cu râvnă la pregătirea serbărilor dela Putna. Lucrează, poate, la redactarea poemului pentru Ștefan cel Mare (cf. Anexe III) și sigur la prefacerea vechilor forme din Mortua est și Inger de pază, pe care le trimite Convorbirilor. Mai publică, tot acolo, Noaptea. Lucrează la marele poem al Panoramei Deșertăciunilor. Maiorescu îl anexează Nouei Direcții, imediat după Alecsandri.

In August, la Ipotești, apoi, cu Slavici, Pamfil Dan, Ștefanelli, etc. la Cernăuți, și la 15 August, la Putna.

1872. – Intre Viena, Ipotești, Botoșani, Iași și Berlin. La 1 Septemvrie citește la Junimea, în Iași, nuvela Sărmanul Dionis și din Panorama Deșertăciunilor: Egipetul, care se și tipăresc în Convorbiri.

In Noemvrie e la Berlin și în Decemvrie se înscrie la Universitate.

1873. – Urmează cursuri de filosofie la Universitate. Lucrează la Impărat și Proletar, Călin Nebunul etc.

Tipărește în Convorbiri Literare: Inger și Demon și Floare Albastră, lucrate încă dela Viena și citite, la Junimea, din toamna anului trecut.

In Septemvrie 29, se stinge din vieață Iorgu Eminovici, în vârstă de 29 ani.

1874. – Acceptă sugestia lui Maiorescu și pregătește doctoratul în filosofie. Studiază pe Kant.

La 1 Septemvrie e numit director al Bibliotecii Centrale din lași. In Noemvrie, Șerban se stinge din vieață la Berlin. Convorbiri Literare pe Decemvrie îi tipăresc Impărat și Proletar.

1875. – Continuă a traduce din Critica Rațiunii Pure. Colaborează la Konversations-Lexicon al lui Brockhaus. Suplinește la Institutul Academic din Iași, pe Xenopol și pe Samson Bodnărescu.

In Iulie e numit revizor școlar pe județele Iași și Vaslui.

Lucrează la Strigoii, Călin, Diamantul Nordului, Gemenii, etc.

Convorbiri Literare pe Februarie îi publică Făt-Frumos din teiu.

1876. – Ține, în cadrul programului Junimei întâia și ultima sa conferință despre Influența austriacă (Martie în 16).

La 10 Martie încredințase Veronicăi Micle: Dorința.

La 15 August moare Raluca Eminovici. Intensă perioadă de lucru și de frământări ale iubirii: sfârșește Călin,pe care-l citește într’o ședință a Junimei, la București, când cunoaște pe Mite Kremnitz, Strigoii și scrie dintr’o respirare, patetica lamentație veroniană: Pierdută pentru mine, zâmbind prin lume treci.

Incepe colaborarea la Curierul de lași, unde tipărește: La Aniversară și Cezara.

Convorbiri Literare îi publică: Melancolie, Crăiasa din povești, Lacul, Dorința, Călin, Strigoii.

1877. – Continuă colaborarea la Curierul de Iași. Se pregătește să plece la București, unde în Octomvrie va intra în redacția Timpului.

Cu toate insistentele apeluri ale lui Iacob Negruzzi, nu trimite, deocamdată, nimic la Convorbiri Literare.

1878. – Scrie în Timpul remarcate articole în chestiunea Basarabiei. Citește în Junimea – la una din ședințe asistă și Alecsandri – poezii, de asemeni, remarcate. Participă la o reuniune a foștilor colegi din Viena. In Noemvrie participă cu Maiorescu, Caragiale, etc., la a XVI-a aniversare a Junimei la Iași.

Convorbiri Literare îi publică: Povestea codrului, Povestea teiului, Singurătate, Departe sunt de tine.

1879. – Sfârșește de tradus Vârful cu Dor, poemul dramatic al Carmen Sylvei. Dăruiește Mitei Kremnitz poezia Atât de fragedă, datând din vremea Iașului. In 6 August moare Ștefan Micle. Scrie Veronicăi o prea duioasă scrisoare de mângâiere.

Convorbiri Literare îi publică: Pajul Cupidon, O rămâi, Pe-aceeași ulicioară, De câte ori iubito, Rugăciunea unui Dac, Atât de fragedă, Sonete, Freamăt de codru, Revedere, Foaie veștedă, Despărțire.

1880. – Redactor șef la Timpul. An de intensă activitate ziaristică. Grav desacord cu Veronica Micle. Violent schimb de scrisori. Alte iubiri. Veronica îi înapoiază, în Iunie 27, poeziile primite.

Desăvârșește Scrisorile. Tipărește în Convorbiri Literare: O mamă.

1881. – Anul Scrisorilor. Se tipăresc îa Convorbiri Literare: Scrisoarea I (1 Februarie); Scrisoarea II-a (1 Aprilie); Scrisoarea III-a (1 Mai); Scrisoarea IV-a (1 Septemvrie).

Tipărește în Schalk Bibliothek Mănușa, traducerea din Schiller, pe care o reproduce Amicul Familiei (din Gherla), dela 1 – 15 Noemvrie. Lucrează la desăvârșirea Luceafărului și diverselor forme din Mai am un singur dor.

Gheorghe Eminovici îl vizitează pe vară, în strada Enei 1.

Vede pe Creangă, internat un timp la Spitalul Brâncovenesc.

1882. – Nu publică nimic în Convorbiri Literare.

Sfârșește Legenda Luceafărului, formă aproape definitivă a poemei ce va apărea peste un an.

1883. – In Februarie își dă demisia dela Timpul. Incredințează lui Iosif Vulcan pentru Familia, poeziile: S’a dus amorul, Când amintirile, Adio, Ce e amorul, Pe lângă plopii fără soț, Și dacă.

Almanahul României June, cu data de Aprilie, tipărește Luceafărul.

In Iunie, la Iași, cu prilejul desvelirii statuei lui Ștefan cel Mare, citește la Junimea: Doina.

In vremea căldurilor tropicale, abătute asupra Bucureștilor, Eminescu suferă șocul decisiv. Intre 28 Iunie – 15 August se află internat la Sanatoriul Șuțu.

Convorbiri Literare din Iulie tipărește Doina și în August reproduce Luceafărul. La 14 Octomvrie Alecsandri conferențiază la Ateneu (ora 3 p. m.). Intrarea 2 lei noi.

«Venitul întreg …. destinat unui scop de binefacere», va sluji la întreținerea lui Eminescu într’un institut de alienați.

La 20 Octomvrie, Chibici însoțește pe Eminescu la sanatoriul din Ober-Döbling de lângă Viena.

In Decemvrie (c.ca 20) apare, la Socec, întâia ediție a poesiilor, îngrijită, de Maiorescu.

1884. – Vizitat de Maiorescu și de nepotul acestuia, C. Popazu. Se însănătoșează. Insoțit de Chibici, pleacă să viziteze Italia. Ajunge la Florența. In Martie pornește spre țară. In Aprilie e la Iași. Vlahuță, îl vizitează în Decemvrie. Suplinitor de geografie și statistică la o școală comercială din Iași.

Convorbiri Literare tipăresc grupe masive din ineditele apărute în prima ediție Maiorescu.

1885. Pe vară la Liman, lângă Odesa. In toamnă, subbibliotecar la Biblioteca Universității. Convorbirile tipăresc Sara pe deal; în Familia apare Din noaptea. Apare ediția a 2-a a Poeziilor, tot la Socec.
1886. – Face un drum la București. Vara, la Băile Repedea, de lângă Iași. In Noemvrie, 9, internat în ospiciul de alienați dela M-rea Neamț. I se tipărește un fragment din Dalila în Epoca ilustrată. Albumul Literar tipărește: Nu mă înțelegi. In Convorbiri Literare se publică La steaua.
1887. – La 10 Aprilie părăsește M-rea Neamțului. Poposește un timp mai lung la Botoșani, îngrijit de Harieta. In Iulie 27, orașul îi votează un ajutor de 120 lei lunar. Pleacă la băile din Halle. Autoriză pe V. G. Morțun să-i editeze un volum. Parlamentul îi votează o pensie de 250 lei lunar.

Convorbirile tipăresc: De ce nu-mi vii și Kamadeva.

1888. – Veronica vine în Botoșani. Pornesc amândoi la București. Primește direcția revistei Fântâna Blanduziei și scrie câteva editoriale. Apare ediția a 5-a a Poeziilor la Socec.
1889. – In Februarie se îmbolnăvește din nou. Internat la Șuțu. Moare la 15 Iunie. Inmormântat în ziua de Sâmbătă 17 Iunie. Lascăr Catargiu, Titu Maiorescu, Kogălniceanu urmează carul mortuar.

In Iunie, 18, I. L. Caragiale îl evocă, scriind In Nirvana.

Tot în acest an se sting din viață: Veronica Micle și Ion Creangă.

In toamnă apare ediția a 4-a a Poeziilor.