Vântu-o foaie vestejită
Mi-au adus mișcând fereasta –
Este moartea ce-mi trimite
Fără plic scrisoarea-aceasta.

Voiu păstra-o, voiu întinde-o
Între foile acele,
Ce le am din alte timpuri
De la mâna dragei mele.

Cum copacu-și uită foaia
Ce pe vânt mi-a fost trimisă,
Astfel ea uitat-au poate
Aste foi de dânsa scrise.

Vorbele iubirii moarte
Vinovate-mi stau de față,
Dovedite de minciună
Cer să sting a lor vieață.

Dulcea lor zădărnicie
Nu mă ʼndur sʼo pun pe foc,
De și-mi stau atât de triste
Că nu pot muri pe loc.

Voiu păstra întreg amarul
Și norocul ăstor foi,
În durerea vechii pierderi
Recitindu-mă ʼnapoi;

Numai vestea blândʼa morții,
Foaia tristă le-am adaos:
Moartea vindecʼ orice rană
Dând la patime repaos.