Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de vieață dătător,
Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeauna,
Căci unul erau toate și totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce nʼau fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă ʼntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?

El singur zeu stătut-a nainte de-a fi zeii
Și din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dă suflet și lumii fericire,
El este-al omenirii izvor de mântuire:
Sus inimile voastre! Cântare aduceți-i,
El este moartea morții și învierea vieții!

Și el îmi dete ochii să văd lumina zilei,
Și inima-mi împlut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers
Și ʼn glas purtat de cântec simții duiosu-i viers,
Și tot pe lângʼ acestea cerșesc încʼun adaos:
Să ʼngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos!

Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă,
Să binecuvinteze pe cel ce mă împilă,
Sʼasculte orice gură ce-ar vrea ca să mă râdă,
Puteri să pue ʼn brațul ce-ar sta să mă ucidă,
Șʼacela între oameni devină cel întâiu
Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oiu pune-o căpătâiu.

Gonit de toată lumea prin anii mei să trec,
Pânʼ ce-oiu simți că ochiu-mi de lacrime e sec,
Că ʼn orice om din lume un dușman mi se naște,
Cʼajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște,
Că chinul și durerea simțirea-mi a ʼmpietrit-o,
Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o –
Când ura cea mai crudă mi sʼa părea amor…
Poate-oiu uita durerea-mi și voiu putea să mor.

Străin și fărʼ de lege de voiu muri – atunce
Nevrednicu-mi cadavru în ulița l-arunce,
Șʼaceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,
Ce-o să amuțe cânii, ca inima-mi sʼo rumpă,
Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față,
Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe veci vieață!

Astfel numai, Părinte, eu pot să-ți mulțumesc
Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc.
Să cer a tale daruri, genunchi și frunte nu plec,
Spre ură și blestemuri aș vrea să te înduplec,
Să simt că de suflarea-ți suflarea mea se curmă
Și ʼn stingerea eternă dispar fără de urmă!